Inceputul in SUA

Doctorul Coville, părintele culturii afinului

Afinul cu tufă înaltă, a cărui cultură se profilează în prezent ca o adevărată industrie atât în S.U.A. cât și în America de Sud, Europa, Asia și Australia, a avut ca punct de plecare întâlnirea a doi oameni Frederich Vernon Coville și Elizabeth Coleman White.

Întâmplarea a făcut ca Elizabeth White să citească o broşură scrisă de Dr. Frederich Vernon Coville în 1910 despre posibila cultură a afinului cu tufă înaltă urmare a activităţii desfăşurate de acesta pentru înmulţirea afinului în New Hampshire. Aceasta i-a scris doctorului Coville și l-a invitat la ferma sa pentru a își continua cercetările la Whitesbog

Conlucrarea celor doi a fost extrem de fructuoasă. După numai 6 ani, în anul 1916, aceștia au înființat prima cultură comercială de afin. Cercetările doctorului Coville au avut rezultate remarcabile. Acesta a pus în evidență efectul benefic al acidității solului asupra dezvoltării noilor biotipuri, a realizat o tehnologie de înmulțire prin butășire, a selecționat biotipuri valoroase din flora spontană pe care le-a încrucișat promovând pentru cultură peste 25 de soiuri, a reușit prin hibridări succesive să dubleze mărimea fructelor etc.

Frederich Vernon Coville, personalitate a cercetării botanice și horticole din S.U.A., este recunoscut ca părinte al culturii afinului atât în țara sa cât și pe plan mondial. Coville s-a născut în anul 1867 la Preston, fiind fiul lui Joseph Addison Coville, director de banca și al Lydiei. După absolvirea Universității Cornell, din anul 1893 i-a succedat lui George Vasey ca botanist șef în cadrul USDA, al cărui membru va fi până la moartea sa în 1937. S-a căsătorit în 1890 cu Elisabeth Harwood Boyton cu care a avut cinci copii.

În urma activității de cercetare desfășurate a publicat circa 170 de lucrări. A avut contribuții la definirea botanică a unor specii din flora spontană. A fost un cercetător cu o gândire clară dominată de o curiozitate creatoare. A fost membru al expediţiei în Valea Morții din anul 1891, expediție concretizată în lucrarea ”Botany of the Death Valley Expedition”, publicată în 1893.

A călătorit mult pe teritoriu Americii, având un interes deosebit pentru zonele aride și plantele medicinale. În 1899 a participat la o expediţie în Alaska, dar nu a reușit să finalizeze lucrarea privind flora acestui stat. S-a implicat în înfiinţarea Desert Botanical Laboratory al institutului din Carnegie și a Laboratorului de fond de germoplasmă al USDA. A avut contribuţii importante la fondarea colecţiei naţionale a S.U.A. în 1927. Din 1920 până în 1937 a fost conducătorul comitetului de cercetare al National Geographic Society.

Dovadă recunoașterii contribuţiei excepționale a cercetătorului american este atribuirea titulaturii de părinte al culturii afinului cu tufă înaltă și a aceleia de mare botanist. Pentru contribuțiile la identificarea speciilor din flora americană, mai multe specii au primit nume derivate din numele cercetătorului: Erigonum covilleanum, Amelanchier covillei, Cheilanthes covillei, Enceliopsis covillei, Juncus covillei, Lupinus covillei.

Elizabeth Coleman White s-a născut în New Lisbon, New Jersey în octombrie 1871, fiind fiica cea mare a lui J.J. White. Whitesbog Village a primit numele, după cel al lui J.J. White, un fermier inovator, ce a revoluţionat cultura afinului (cranberry). Elizabeth White l-a sprijinit pe Dr. Coville în tot ce a întreprins la Whitessbog punându-i la dispoziție ferma, participând activ la studii, finanțând activitatea de selecție, ameliorare și înmulțire.

Fotografii puse la dispoziție de cercetătorul american Mark Ehlenfeldt